Mă dusei la primărie azi. Să las o ţidulă de sesizat ceva. N-am de lucru, aşa-i? Clădirea nu doar părea, era liniştită. De ce n-ar fi? Nici musca nu-i deranjează, dapăi problemele codlenilor.
"Dom' primar e?" întreb ca prostu', în loc de ziua-bună, deşi răspunsul nu avea cum să fie altul decât "nu e". Dădui şi bineţe. Măcar răspunsul venise cu un zâmbet ştrengăresc al poliţaiului de la poartă, pe sub mustaţa lipsă. Ce vină are el că "cel mare" e hai-hui? Da' am zis eu că are? Avem noi, cetăţencele şi cetăţenii bravi.
Mă nedumerise rău coala A4 lipită talentat cu scoci de uşa din lemn a unităţii administrativ-teritoriale a.k.a. Rathaus. Pe ea era printat programul cel mai nou de lucru al funcţionărimii. Nou, adică după ce i-am prins cu ocaua foarte mică luni , 5 septembrie, că la ora 14 nu mai era nici ţipenie funcţionară prin clădire, doar edili cu ştaif şi forţe impresionante de ordine. Na şi cică programul cel nou e ăsta:
Luni-Miercuri ....8-11
Joi ....8-11 şi 15-17
iar vineri "non stop" închis.
Joi ....8-11 şi 15-17
iar vineri "non stop" închis.
M-am cam simţit cuprins şi înfrânt de oftică că nu m-au făcut ai mei funcţionăraş, ci protestatar. Nopăi ce să-i mai fac, cursuri de reprofilare or exista, dar nu s-au inventat încă. Cert era că simţeam cum n-am spital şi am nevoie. De toate bolile pământului ce mă dureau dintr-o dată, de negru ce vedeam în faţa ochilor. Da, citeşti tu bine, Albu vedea negru. Mulţam că nu vreau să le am cu sudalmele, dar aşa-mi venea să dau cu cuţitu-n piatră de numa-numa.
Cum se poate deservi un oraş întreg numai între orele acelea??? Cum poate plătitoru' civilizat de biruri, biruitul adică, să fie atât de disciplinat - a se ceti ocărât- încât să-şi făurească viaţa zilnică după programul de bun plac al ĂSTORA? Eu n-am răspuns, dar spatele gârbovit al omului de rând duce multe.
Pe a doua uşă, mă izbeşte o şi mai tare nedumerire, adică starea civilă, că are totuşi un program altfel cu publicul. Dar vineri e clar că nu se lucrează cu niciun public. Şi puţin mai jos e clar programul tot cu publicul, dar cel nou, amintit mai sus, identic cu celde pe uşa din faţă. E clar că? Ce nu e clar? No vedeţi foto:
PROGRAMUL PRIMĂRIEI CODLEA DE LUCRU CU PUBLICUL
(AFIŞAT PE UŞA PRINCIPALĂ în 07.09.2011, ora 14:25)
Luni-Miercuri 9-11
Joi 9-11 şi 15-17
Vineri nu se lucrează cu publicul
Ce mai zice publicul?
(AFIŞAT PE UŞA PRINCIPALĂ în 07.09.2011, ora 14:25)
Luni-Miercuri 9-11
Joi 9-11 şi 15-17
Vineri nu se lucrează cu publicul
Ce mai zice publicul?
ce frumoasa este viatza cand te trezesti dimineatza si, te duci la primarie da' nu-i nimeni mai sa fie...vrei sa te casatoresti??? mai bine nu...c-ai s-o patzesti:))) c-o sa ai o...ischemie spune Codlea Primarie. stai mai bine-n banca ta, iti spun..nu te marita, mai ales....nu vinerea!!! politzai ce esti la poarta se prea poate sa-mi fii tata:))) nu te mai lua dupa lume ca sa fiu mandra de tine. si respecta-ti semenii caci cu ei tu vei trai; vai saracu' domn primar, are-un "ban de buzunar", ce tot va luatzi de el? nu vedetzi ca-i mititel? hai ca suntetzi buni de lauda...toata ziua-n promenada la strigat in gura mare: "vrem spitalu' mai...primare!! nopai...el v-o dat spitalu', ce mai vretzi...sa dea si banu'? nu ie bani ca este criza are doar pentr-o valiza, sa plece cat mai departe...doar asa uita de toate!
RăspundețiȘtergeream plecat, ma duc la vot.....HAI C-O IAU RAZNA DE TOT:))))))
eu am fost...ce mare scofala???
RăspundețiȘtergerePoti sa votezi pe cine vrei ca tot la fel o sa fie.
RăspundețiȘtergereNu imi pot aminti decat ca nepotul meu a iesit cu un virus din spitalul Codlea...ca pe vremea cand eu eram copil orasul asta mi se parea cel mai frumos si inca simt asta in pofida multor lucruri (cu exceptia spitalului care pentru mine era un loc de groaza). Personal nu cred ca discutiile despre conducerea de oriunde din Romania se vor termina vreodata...nu cred in nimeni care vine si spune ca poate face ceva...sau altceva, sau arata cu degetul spre altii care au gresit, spunand "Eu nu am sa procedez asa". Visez la o Romanie sincera, fericita, la oameni care zambesc pe strada chiar daca nu te cunosc, la stiri care nu au legatura cu crime si hotii, cu certuri si batai. Ma doare sa vad ca nu stim decat sa aratam cu degetul spre altii, in loc sa demonstram ce putem face si cine suntem cu adevarat.Sper sa nu fie inteles gresit acest comentariu, nu are legatura cu nimeni, nu incerc sa atac, este o parere pe care la o ora destul de inaintata am simtit nevoia sa o postez aici.
RăspundețiȘtergereNoapte buna.
Voi reflecta la acest comentariu de mai sus.
RăspundețiȘtergereNimeni nu trebuie să se considere mai bun decât alţii. Dar aş vrea să începem să ne gândim cu toţii: oare pot sî îmi fac datoria din fişa postului sau iau salariu/ocup funcţia degeaba. Deja ar fi un bun început, un bun punct de plecare. Greşesc să îmi doresc să văd pe cel plătit din bani publici că îşi îneplineşte măcar îndatoririle din fişa postului? Adică de exemplu, când se asfaltează, să se şi ia în primire pe bune pe etape. Un exemplu banal.
Vă dau perfectă dreptate să fiţi dezamăgit(ă) sau suprasaturat(ă). Nu cred că există vreo soluţie miraculoasă sau vreun om providenţial. Există o singură şansă: să facem minimul din ceea ce suntem puşi/plătiţi să facem.Poate ne învăţăm. E un început?
In '89 cand Ceausescu a fost ciuruit, aveam 3 ani. Nu am realizat decat mai tarziu cat de mizer a fost actul asta. Poate consider asa pentru ca nu am amintiri despre comunism. Sau poate pentru ca, din principiu, sunt adepta ideii ca nu avem dreptul sa luam noi o viata. Atunci multi au considerat ca au gasit libertatea. Libertate gresit inteleasa, dupa ani in care romanii nu au stiut mai mult decat vroiau unii sa stie. A fost pentru toti un inceput. Ideea este ca orice inceput ne bucura, speri la mai mult, la mai bine. Dar oare cati dintre noi mai cred intr-un inceput? Desi nu am trait la propriu comunismul, simt ca ceea ce se intampla acum este adevarata dictatura. Dar, ca un simplu cetatean, fara legaturi de nici un fel cu politica, simt ca in momentul in care ne aflam noi, (si o sa fiu putin melancolica pentru subiectul asta) fericirea si multumirile trebuie sa ni le facem singuri, din lucruri marunte, pentru ca pana la urma, indiferent de situatia politica, economica, trebuie sa traim, sa luptam, si sa mergem mai departe.
RăspundețiȘtergereMa opresc aici, deja dau in basme :)