Începând de astăzi, 16 septembrie, forma mea de protest împotriva batjocurii autorităţilor va lua alte forme. Am decis să intru în greva foamei pentru că drepturile noastre, ale codlenilor, nu sunt, până azi, absolut deloc respectate. După atâtea luni de proteste, autorităţile încă nu reuşesc (nu vor) să redeschidă spitalul nostru, nesocotind nu doar nevoile comunităţii noastre, dar până şi o decizie judecătorească executorie.
Voi intra în greva foamei până la redeschiderea Spitalului Municipal Codlea.
Noi ce drepturi mai avem în ţara noastră?
Ce pot să mai scriu? Am tot scris, am venit cu soluţii, am făcut propuneri, am organizat manifestaţii, proteste, dezbateri, am primit amenzi. Am luat atitudine, n-am stat cu mâinile în sân. Mi-am dat şi demisia de onoare din Consiliul Local observând duplicitatea municipalităţii, când se încerca privatizarea spitalului, deşi ne aflam în plin proces împotriva Guvernului pentru redeschidere.
Închiderea spitalului s-a făcut mişeleşte. Autorităţile mimează interes şi implicare, dar spitalul este tot închis. Cel de-al doilea termen preconizat al redeschiderii a trecut. Spitalul nu s-a redeschis. Nimeni nu-şi asumă vreo responsabilitate. Ba mai mult, primarul nostru refuză să mai autorizeze adunări publice organizate de subsemnatul, jandarmii aruncă cu amenzi de sute de milioane, ameninţările cu dosare penale se adeveresc şi Consiliul Local ne interzice să participăm la şedinţe publice. Din luna februarie, de când s-a declanşat haosul transformării şi apoi închiderii spitalelor, am simţit bătaia de joc pe propria-mi piele. Am fost luat în derâdere de colegi din administraţia locală, am fost considerat un nebun şi visător. Îmi pare rău că s-au adeverit întocmai toate semnalele trase de către mine. Şi îmi pare rău că în ţara noastră să ceri să ţi se respecte drepturile este neînţeles şi luat în derâdere.
Refuz să trăiesc după modelul "Mioriţei" şi al proverbului caracteristic "Capul plecat, sabia nu-l taie".
Le mulţumesc din inimă celor care mi-au fost alături la manifestările de salvare a spitalului. Codlenii au demonstrat că sunt o comunitate vie. Autorităţilor le cer doar să îşi facă datoria. Şi să ne respecte.
AICI despre subiectul Spitalul Municipal Codlea pe blog
Voi intra în greva foamei până la redeschiderea Spitalului Municipal Codlea.
Noi ce drepturi mai avem în ţara noastră?
Ce pot să mai scriu? Am tot scris, am venit cu soluţii, am făcut propuneri, am organizat manifestaţii, proteste, dezbateri, am primit amenzi. Am luat atitudine, n-am stat cu mâinile în sân. Mi-am dat şi demisia de onoare din Consiliul Local observând duplicitatea municipalităţii, când se încerca privatizarea spitalului, deşi ne aflam în plin proces împotriva Guvernului pentru redeschidere.
Închiderea spitalului s-a făcut mişeleşte. Autorităţile mimează interes şi implicare, dar spitalul este tot închis. Cel de-al doilea termen preconizat al redeschiderii a trecut. Spitalul nu s-a redeschis. Nimeni nu-şi asumă vreo responsabilitate. Ba mai mult, primarul nostru refuză să mai autorizeze adunări publice organizate de subsemnatul, jandarmii aruncă cu amenzi de sute de milioane, ameninţările cu dosare penale se adeveresc şi Consiliul Local ne interzice să participăm la şedinţe publice. Din luna februarie, de când s-a declanşat haosul transformării şi apoi închiderii spitalelor, am simţit bătaia de joc pe propria-mi piele. Am fost luat în derâdere de colegi din administraţia locală, am fost considerat un nebun şi visător. Îmi pare rău că s-au adeverit întocmai toate semnalele trase de către mine. Şi îmi pare rău că în ţara noastră să ceri să ţi se respecte drepturile este neînţeles şi luat în derâdere.
Refuz să trăiesc după modelul "Mioriţei" şi al proverbului caracteristic "Capul plecat, sabia nu-l taie".
Le mulţumesc din inimă celor care mi-au fost alături la manifestările de salvare a spitalului. Codlenii au demonstrat că sunt o comunitate vie. Autorităţilor le cer doar să îşi facă datoria. Şi să ne respecte.
AICI despre subiectul Spitalul Municipal Codlea pe blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu