Presa: "Omul care s-a pus în faţa camioanelor"

>De prin presă adunate>
Radu Ciorniciuc : "La 18 ani organiza prima grevă a elevilor din Brașov și striga cât îl țineau plămânii: ”Școala ne vrea biblioteci bipede!”. Câțiva ani mai târziu, a salvat spitalul orașului de la închidere, a schimbat doi șefi de poliție corupți și a gonit o firmă care ridica ilegal mașinile din oraș.

Nu i-au trebuit decât o grevă a foamei, peste 20 de proteste și blocarea DN1 cu ajutorul câtorva sute de oameni.

Zilele trecute s-a pus în fața unui convoi de camioane care transporta lemn tăiat din comunitatea lui. Am fost la Codlea și am scris despre viața lui Erwin Albu și isprava cu blocatul camioanelor: http://bit.ly/13kDuoZ — in Codlea."

Omul care s-a pus în fața camioanelor

February 27, 2013 in Reportaj by România Curată

Un bărbat tânăr, cu nasul cârn și dinții încleștați, flutură mâinile în mijlocul străzii. Strigă spre un convoi de camioane pline cu lemne tăiate: ”Bă, dacă aveați casă aicia, vă convenea să treacă camioanele așa pe-aicia? Ăștia-s oameni amărâți aicia!”.

Câțiva metri în spate, oamenii amărâți strâng rândurile și-l ajută pe bărbat să oprească autocamioanele. Dar când ajung Poliția și Jandarmeria, oamenii se risipesc ca furnicile. Singurul care rămâne pe poziții este bărbatul. E aici pentru că, de o săptămână încoace, se taie pădurea de pe dealul de la marginea orașului său.

Tânărul din Codlea nu e la prima “abatere”. A organizat zeci de proteste. S-a legat de macaraua unei autoutilitare care ridica ilegal mașinile. A făcut greva foamei. A organizat un lanț uman în jurul unui spital care trebuia să fie închis. Acum refuză să finanțeze corupția - vrea să-și plătească dările la stat prin muncă în folosul comunității.

Cum să devii activist

Erwin Albu s-a născut acum 33 de ani într-o familie de etnici germani din comunitatea evanghelică de confesiune augustană. Mama lui a fost directoare la Casa de Cultură din oraș, așa că s-a învățat de mic cu oameni mulți și agitație.

La 18 ani organiza deja prima grevă a elevilor din Brașov. Ministerul Educației tocmai anunțase în mijlocul anului școlar introducerea de materii noi la examenul de bacalaureat, fără să lase elevilor destul timp să se pregătească. Atunci nu existau consilii de elevi sau colaborări între licee, dar a sunat toți cunoscuții din alte județe, și-a luat colegii de la Liceul German din Brașov, i-a dus în Piața Sfatului și s-a apucat să strige cât îl ținea portavocea: ”Școala ne vrea biblioteci bipede!”.

”Am fost naiv. Credeam că pot schimba ceva.”

După câțiva ani, a înființat Forumul German din Codlea și a fost ales consilier local. Era cel mai tânăr edil din istoria orașului. Avea 23 de ani și o idee: voia să facă în Codlea prima bursă de flori din țară. Fiind etnic german, putea călători în Vest, în timp ce românii nu puteau pleca decât cu viză. Convins că bursa de flori poate salva orașul de la faliment, i-a dus pe ceilalți consilieri în Olanda ca să vadă cu ochii lor cum se face business-ul cu flori.

Dar afacerea n-a mers bine. Erwin a închiriat o hală alături de un asociat olandez. În urma unor neînțelegeri cu primăria, olandezul s-a retras, iar Erwin s-a trezit îngropat în datorii.

Pe lângă sutele de milioane pe care trebuia să le dea primăriei, tânărul a început să îngroașe contul datoriilor cu amenzi luate la proteste. După revoluție, în Codlea nu prea s-a mai făcut auzită vocea oamenilor. Așa că s-a apucat să mobilizeze lumea.

Într-o zi din februarie 2011, Erwin era cocoțat pe macaraua unei autoutilitare din centrul orașului, iar un polițist striga la el: ”Domnu’ Iisus! Hai jos!”.

Era un protest față de o firmă care a câștigat ilegal o licitație pentru administrarea locurilor de parcare din oraș. Câteva sute de oameni au acoperit toate semnele de circulație și parcomatele din oraș și au forțat aleșii locali să rezilieze contractul păgubos.

La începutul lui aprilie 2011, spitalul din Codlea a fost închis. Guvernul a decis să=l transforme în cămin de bătrâni. Erwin a convins câțiva medici să muncească voluntar și să țină camera de gardă deschisă. În același timp, a organizat 20 de proteste, un lanț uman în jurul spitalului și a intrat în greva foamei timp de patru zile.

După câteva luni, oamenii au convins Primăria, Consiliul Local și Spitalul să dea în judecată Guvernul. Au câștigat procesul împotriva statului, însă autoritățile întârziau deschiderea spitalului. Pentru a pune și mai multă presiune pe Guvern, a blocat DN1 cu peste 1000 de codleni furioși. Într-un final, oamenii au reușit să redeschidă spitalul.

Erwin a ajuns directorul unei fundații care investește în dezvoltare rurală și comunități dezavantajate. La ultimele alegeri locale a candidat la primărie și i-au lipsit 461 de voturi ca să fie ales.

Oamenii îl opresc tot timpul pe stradă, să-i spună ofurile. Așa a aflat că pe dealul de lângă cartierul Mălinului se taie pădurea, iar camioane care cară lemne strică străzile și pun în pericol casele localnicilor.

Cirque du Codlea

Înarmat cu o cameră de filmat, Erwin se pune în fața convoiului de camioane care transportă lemne. Firma din Argeș care a câștigat licitația pentru tăierea pădurii nu are permis pentru a circula pe stradă cu mașini mai grele de 3.5 tone. Câțiva localnici țipă la șoferi să întoarcă autocamioanele, dar se retrag la venirea Poliției și Jandarmeriei. Erwin este încătușat și dus la secția de poliție, firma de transporturi primește amendă pentru nerespectarea normelor rutiere, iar camioanele își continuă treaba printre casele sărăcăcioase.

Războiul rece din fundul ogrăzii

Eu m-am dus la primarul Cătălin Muntean, cunoscut pentru faptul că-i patronul crescătoriilor de păsări ”Peneș Curcanul”, de unde a izbucnit gripa aviară în 2006.

”Individul nu produce nici măcar mătreață! N-are niciun venit, n-are copii, n-are familie. Nici măcar taică-su nu mai vorbește cu el!”, spune despre Erwin primarul încruntat, cu buza superioară ridicată a scârbă.

În opinia sa, cartierul Mălin ”este populat de oameni care au un anumit nivel de cultură”, ușor de manipulat, cărora Erwin le-a dat de băut ca să facă scandal împotriva camioanelor.

Sufletele vii din cartierul fantomă

Ieșit din arest, Erwin mă duce în cartierul de la marginea orașului. Oamenii care urlau că li se dărâmă casele se strâng acum în jurul lui.

”Și așa e focar de infecție, au mai defrișat și pădurea! De viermișori nu mai ne plângem, că-i avem. Ăștia-s ai copiilor oricum!”, strigă o femeie. Tună și fulgeră despre condițiile grele în care trăiește cu copiii ei și dă vina pe cei de la Primărie pentru toate greutățile prin care trece. Se calmează după ce spune cu poftă, ca și cum ar mușca cuvintele, “Pe dracu să-i ia!”

La jumatea dealului, trei femei scormonesc resturile de lemn rămase în urma tăietorilor. Erwin le salută, le întreabă de viață pe un ton mieros și apoi îmi spune complice: ”Curăță dealul, cineva tre’ s-o facă și pe asta”.

Coborâm printre mărăcini și resturi de brad. La bază, trei bărbați încarcă o buturugă mare în căruță. Unul dintre ei ne zice care-i treaba cu pădurea tăiată: ”Au fost țiganii! Stai liniștit ca noi n-am venit la furat, noi am venit la curățat.”

”Care țigani, domn’le, care țigani? De ce-aruncați vina pă țigani?”, urlă un bărbat gâjâit de prin boscheții care acoperă dealul. Continuă să bodogănească, până când vocea se apropie de noi. Poartă strâns în mâna stângă un topor jumate cât el. E unul din locuitorii din Mălin.

Ne oprim în mijlocul unei găști din cartier din care se desprinde un bărbat corpolent, cu fes tras pe ochi. Își scoate burta-n față și-i spune lui Erwin: ”Bandit și primarul ăsta. Ne-a fentat cu găinile lui!”.

În campania electorală, primarul le-a promis că le rezolvă problemele urgente. Canalizarea, iluminatul public și intabularea caselor. Însă de când s-au terminat alegerile, oamenii nu l-au mai văzut pe primar la față.

După toate experiențele pe care le-a avut în Consiliul Local, Erwin Albu a ajuns la concluzia că nimic nu se poate rezolva fără bătăi cu pumnul în masă. Recunoaște că nu e cel mai bun stil de-a ajuta oamenii din Codlea, însă ”numai și numai cu scandal” poate să facă ceva pentru ei.

”Am avut de ales între a mă stabili în Anglia pentru a mă căsători cu prietena mea încă de acum cinci ani și a rămâne pentru a lupta. Am ales să rămân…”