miercuri, 29 februarie 2012

Transparenţă: În aşteptare...decizia instanţei se lasă încă (îndelung) aşteptată


Încă aştept comunicarea hotărârii judecătoreşti în cazul meu. Aceasta a rămas în pronunţare, decizia fiind programată pentru ziua de ieri, 28.02.2012. Până astăzi, 29.02.2012, ora 14.00, încă nu cunosc ce a decis justiţia.


Pe cine osteneşte răbdarea...?



Citiţi aici:
marți, 28 februarie 2012

11 comentarii:

  1. Sincer o spun. Mi-a plăcut activitatea ta vehementă din ultima perioadă. Bănuiam că există un substrat al problemei, pentru-că era cam ciudat ca un tip cu mașină scumpă să fie chiar așa de idealist. Cînd am aflat de dosarele de evaziune fiscală m-am liniștit. Acuma te întreb: chiar crezi că poți să prostești lumea în 2012 și să te crezi victimă a unei mașinațiuni politice? proclami ca miză interzicerea unor drepturi electorale? Din păcate nu ești credibil. Ai făcut ce au făcut și toți ceilalți afaceriști. Ai încercat să păcălești statul. Numai că la tine lucrurile au fost mult prea evidente. Și uite așa se explică activitatea ta din ultima perioadă. Speri că dacă scapi de dosare să fi învățat lecția și de această dată să faci lucrurile doar pentru crezuri nu pentru a justifica cumva niște eventuale condamnări.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aceste incălcări ale legii, pe care le recunosc, sunt provenite dintr-o conjunctură economică: nu încasezi, nu poţi plăti taxe. Mai mult sunt din 2007...şi da, am făcut cam ceea ce am putut şi eu în jungla economică a tranziţiei. Nu am înşelat statul în felul în care se face de obicei, ci doar nu am mai avut încasări pentru a-mi plăti nişte dări. Repet, am mult mai mulţi bani de încasat pe care i-am pierdut, decât revenea statului.
    Apoi, credeţi-mă, Erwin din 2007 nu mai e Erwin din 2012. Am învăţat din propriile-mi greşeli, acum suflu şi în iaurt şi poate am devenit chiar mai idealist.
    Vă invit să nu trageţi concluziile foarte uşor. Nici cele bune, nici cele rele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hai ca pe asta ai zis-o frumos. bafta!

      Ștergere
  3. Chiar dumneavoastră, stimate anonim, recunoaşteţi că toţi afaceriştii sunt la fel. Unii cu puţin, alţii cu mult. Doar că la mine se cunosc acestea şi chiar eu le-am pus pe masă. Între timp, toţi ceilalţi se dau şi sunt văzuţi extraordinar de curaţi. Eu am păcatele mele, multe, puţine, mari, mici, analizaţi dvs., dar asta nu schimbă cu absolut nimic adevărurile dezvăluite de mine.
    Pe cine aţi mai văzut riscând să se ia la trântă cu autorităţile, în condiţiile în care foarte foarte multe ilegalităţi se fac în continuare şi nimeni nu e interesat decât de persoana mea? Asta o puteţi vedea?

    RăspundețiȘtergere
  4. Fiecare TREBUIE să răspundă pentru greşelile sale. Momentan doar eu plătesc.
    Iar spre ştiinţa oricui., acele dări au fost toate acoperite de către mine cu bani de acasă, cum se spune. Adică le-am plătit. Aşa cum am putut sau m-am priceput.

    RăspundețiȘtergere
  5. Un înţelept a fost rugat să explice care este diferenţa dintre un om cinstit şi unul ticălos. Înţeleptul a răspuns: “Adevărul este că atât omul cinstit, cât şi cel ticălos săvârşesc tot timpul păcate, însă cu o deosebire: omul cinstit ştie că păcătuieşte cât trăieşte, iar ticălosul ştie că trăieşte cât timp păcătuieşte”.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok. Am reținut. Mă bucur că ai decența să recunoști o stare de fapt. Probabil regreți acum decizia de a nu achita acele taxe. Iar dacă aveai bani de recuperat bănuiesc că singura soluție legală posibilă era să acționezi în instanță acele persoane juridice și fizice care îți datorau acei bani.
    Ce nu înțeleg eu (din lipsa datelor concrete) este cum un litigiu cu statul s-a transformat într-o acuzație penală de evaziune fiscală? Din câte știu eu (iartă-mi ignoranța, nu am afaceri), dacă nu îți plătești dările ești executat silit de către fisc. De la o problemă de contencios administrativ și fiscal până la o problemă de natură penală, este totuși o cale lungă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Scuză-mi insistența, dar abia ieri, am citit despre aceste nefericite probleme ale tale. Acum câteva clipe am citit și Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
    Dacă se poate face public: la care articol au încadrat fapta (faptele comise)?
    Nu sunt persoană publică și nici combatant politic, ci un simplu cititor care am câteva nelămuriri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Între timp, intrigat de subiect, am citit pe net mai multe materiale despre latura penală a activității tale. Personal, m-am întristat. Odată pentru-că există șanse mari să faci închisoare (știu că este nedrept, în timp ce alții fură zeci de miliarde), iar pe de altă parte m-am convins că șansele tale din punct de vedere electoral sunt compromise (cel puțin pentru calitatea de primar). Te felicit pentru lupta dusă în ultima perioadă, dar în același timp te compătimesc pentru ce are să urmeze. Nu o să-ți fie ușor, dar ești tânăr încă și ai timpul necesar să o iei de la capăt. Dar în 2012 doar un miracol și bunăvoința unor judecători pot face ca visele tale să capete contur.

    RăspundețiȘtergere
  9. ÎN NICIUN CAZ NU se pune problema de a face închisoare. Aceasta din analiza clară a faptelor, cu circumstanţele atenuante recunoscute de procuror şi instanţă, apoi prin recuperarea INTEGRALĂ a prejudiciului, adică prin faptul că am plătit ceea ce mi se imputa.

    Încadrarea penală se referă la următoarea:
    neplata taxelor sociale, aşa numitelor reţineri la surse, taxele care se plătesc odatăcu salariul, se consideră a fi foarte gravă de către lege. Asta e legea. Legea nu face distincţie că dacă nu ai încasări (din orice motiv: că eşti prost, căţi s-a tras ţeapă,etc), societatea trebuie să plătească împreună cu salariul net către angajat şi taxele aferente către stat. ALTE TAXE-neplata lor- nu sunt considerate a avea latură penală.

    Voi detalia situaţia mea. Eu am tot sperat că clienţii vor plăti măcar o parte,până am renunţat la speranţă. Din păcate, foarte multe firme se confruntă cu aceste probleme.

    Logica spune că dacă nu ai încasări, nu poţi face plăţi. Iar de recuperat bani de la clienţii datornici, este un calvar, un coşmar. Nici aici legea nu te ajută. Trebuie daţi în judecată,etc, cheltuieli cu avocaţi, iar recuperarea se face DOAR dacă îi vei putea bloca contul şi are ceva în el sau doar dacă are active pe care săle poţi executa. În cazul meu, nu am avut ce recupera, cei mai mulţi clienţi fiind ori rău platnici după câţiva ani de activitate, ori ţepari, ori intrând la rândul lor în insolvenţe, faliment, etc. Nu orice firmă are active, iar răspunderea efectivă a unui SRL (societate cu răspundere limitată) este în limita capitalului social, care poate fi de numai 2 sute de ron.

    RăspundețiȘtergere
  10. Şi mai amintesc încă o dată că este vorba despre aproximativ două sute de milioane de lei vechi, 5 mii de euro, pe două firme de ale mele. Am plătit aceste dări în cele din urmă,adică prejudiciul a fost acoperit din buzunarul meu.

    RăspundețiȘtergere