Cătălin Muntean este un om de afaceri care din postura de motostivuitorist a reuşit să îşi însuşească de la stat (nu comentez acum cum) şi să crească un business în domeniul zootehnic, beneficiind din plin de degringolada tranziţiei româneşti, de interese politico-financiare şi în primul rând de bani publici, româneşti sau europeni, cu nemiluita şi fără ca cineva să se aplece (sau nu încă public) prea mult asupra hăţişului.
Foto: Cătălin Muntean, primar-patron
Imaginea sa este foarte clar umflată cu pompa prin cheltuirea de-a lungul timpului a unor sume jenant de mari, dar foarte necesare, chiar vitale, în acest scop . Concentrat fiind , cum era şi normal din postura sa, asupra afacerilor personale, a cumpărat pur şi simplu un fel de implicare în viaţa comunităţii codlene în ultimii 5 ani , de exemplu prin înfiinţarea asociaţiei "ce îi poartă numele" ( cum tot proclamă ca un tic nervos), cică asociaţie civică, cu denumirea "Cătălin Muntean" sau plătind pur şi simplu diferite persoane pentru prestarea anumitor activităţi locale în numele său. Trecând peste cultul personalităţii care ne duce cu gândul la personaje de tristă amintire prin înfiinţarea unei organizaţii cu propriul nume, observăm că de fapt acest om rupt de realitatea cotidiană a cetăţeanului, a reuşit, cu sume imense şi prin interpuşi, să pară el însuşi activ şi ...conectat pe plan local. Un bluf simplu.
Pe această reţetă scumpă , cu nişte jocuri de culise din mocirla partidelor, a putut, deşi cu mare greu şi transpiraţie, să stoarcă victoria în alegerile locale viciate din 2012, chiar dacă cu doar 3 procente mai mult în faţa unui contracandidat independent şi poate prea pasional şi nedornic la compromisuri compromiţătoare. Odată ajuns pe fotoliul de primar, a început să dovedească aluatul din care este făcut. Nefiind deloc obişnuit cu realităţile cotidiene locale şi cu intercaţiunea cu oamenii de pe stradă, a dus mai departe mascarada. S-a încuiat în primărie (asta când e prin oraş), de unde nu prea iese din biroul său, pe care a avut grijă să îl renoveze luxos imediat pe motiv că nu-i mirosea lui bine, schimbând şi uşa cu geam cu una fără, ca nicio privire să nu-l iscodească. Acolo îşi şi primeşte destule delegaţii de afaceri cu curcani, la care doar ignoranţii pot crede că a renunţat conform legii în favoarea funcţiei publice, şi iese doar când îl aşteaptă pozarul personal la cadrul organizat prin punctele de interes de prin municipiu. Apoi s-a înconjurat de oameni de paie, unii preluaţi pur şi simplu de la vechea orânduire, dar mai ales de cei aduşi "de-acasă", pe care i-a promovat în diverse funcţii, dar şi de personaje care chiar gândesc şi vorbesc în locul său.
În această lumină, nu ar trebui să fie de mirare că priorităţile dictate în oraş nu coincid cu nevoile stringente ale cetăţenilor. Imediat după alegeri a impus ca firma unor rude să se ocupe pe bani grei, publici, de spaţiile verzi din anumite părţi ale oraşului. Desigur fără licitaţie. I s-a spus că românului trebuie să-i iei ochii cu ceva, iar floricelele sunt tocmai bune pentru asta, başca posibilitatea de a sifona şi de a recupera banii de campanie. Conectându-şi lăudătorii la surse de bani publici, căruţa de propaganda a primarului se înşiră mai departe. Că la fiecare ploaie apa inundă municipiul european şi aduce de pe dealuri toate aluviunile care colmatează canalizările, nu e treaba administraţiei. Mai ales că "prioritatea" cartierului rezidenţial "Garoafelor", acolo unde îşi au domiciliul atât primarul cât şi o mare parte din avantajaţii tranziţiei, s-a rezolvat urgent cu asfalt şi utilităţi, deşi este cel mai tânăr cartier construit. "Importante" sunt lucrurile care "iau ochii" şi care umflă uşor buzunarele firmelor sau asociaţiilor neguvernamentale prietene. "Importante" sunt concertele. "Importante" sunt irigaţiile de miliarde, care funcţionează chiar şi pe ploaie. "Importante" sunt lucrările de mântuială şi asfaltările aşişderea, trase frumos în poze şi cântate admirativ pe site-urile întreţinute. "Importante" sunt discreditările şi închiderea gurii a tuturor celor care mai ridică vocea...
Sesizarea unei concetăţence este grăitoare: Bataie de joc pe str. Vulturului... Imposibil de circulat cu masinile, ce conteaza atata timp cat in cartierul rezidential strazile sunt asfaltate?! Masinile se strica in craterele formate pe asa-zisa sosea.. . Ne cumparam barci sau carute ca sa locuim in MUNICIPIUL CODLEA... E bine ca am avut LaLa band la Zilele Codlei ..
Sigur că aceste organizări şi stratageme ar fi de admirat într-un film cu mafioţi, dacă nu ar fi în joc soarta unui oraş real şi a locuitorilor săi la fel de reali. Tristă soartă.
PS: Această scriere de analiză îl va ajuta pe domnul Cătălin Muntean să îşi schimbe tactica, abordarea. Sunt sigur că o va face. Brusc îl vom vedea strângând mai multe mâini pe stradă. Dar sunt şi sigur că încetul cu încetul, codlenii îl vor "mirosi" şi vor vedea că încă o dată mitul "omului bogat, căruia nu-i mai trebuie nimic, că are de toate" se spulberă la Codlea.
